„Chiar dacă acest lucru nu se declară oficial, este clar că interesul NATO pentru Republica Moldova e mai mare ca oricând și acest interes se manifestă pe două filiere”, scrie, într-o postare pe blogul personal, ex-Preşedintele Comisiei parlamentare pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică, Veaceslav Untilă, care acum e Preşedinte al Curţii de Conturi.

„În primul rând, NATO ia în calcul faptul că, după o eventuală aderare a Ucrainei, Moldova va fi acea palmă de pământ ce se va afla intre două state membre ale NATO – România și Ucraina. Astfel, importanța Moldovei devine strategică, atât pentru Rusia, cât și pentru NATO. Dacă Rusia va avea pârghii de influență asupra Moldovei, va încerca în fel și chip să creeze probleme adversarilor săi din NATO, iar dacă NATO va avea pârghii de influență asupra Moldovei, se va asigura că Rusia nu va putea folosi acest teritoriu pentru a pune la cale unele acțiuni instigatoare”, scrie el.

În opinia sa, „în al doilea rând, e vorba de regiunea separatistă transnistreană și de armata rusă dislocată în această regiune”. „Exemplul exercițiului militar „Zapad 2017” arată cât de sensibilă este NATO la prezența militară sporită la frontierele sale. Sub acest aspect, armata rusă, dislocată în Transnistria, reprezintă o amenințare chiar mai mare decât trupele din vestul Rusiei și Belarus, pentru că, dacă acolo e vorba de două state recunoscute oficial, care au anumite obligațiuni la nivel internațional, aici e vorba de un stat nerecunoscut, care nu se supune nici unor reguli internaționale și care poate furniza surprize în orice moment. Mai ales că, în timpul evenimentelor cu caracter separatist din statul vecin Ucraina, s-a văzut ce amenințare reală reprezintă regiunea transnistreană”, notează Veaceslav Untilă.

El susţine că „NATO are interesul ca Republica Moldova să-și controleze integral teritoriul și ca pe teritoriul nostru să nu se afle nici formațiuni paramilitare, nici formațiuni militare străine”. „Dar NATO, aflându-se practic în conflict direct cu Rusia, nu poate promova deschis acest deziderat și, cu atât mai mult, să spere la careva rezultate. În acest caz, rămân alte două filiere – OSCE și ONU. OSCE este implicată plenar în procesul de reglementare a conflictului transnistrean și posibilitățile acestei organizații sunt bine cunoscute. În același timp, ONU capătă o importanță tot mai mare la nivel internațional în privința reunificării statelor dezmembrate teritorial (exemplu – implicarea ONU în procesul de negocieri privind reunificarea Ciprului), în ceea ce ține de dezarmarea formațiunilor paramilitare (exemplul Columbiei) etc.”, mai scrie Veaceslav Untilă, adăugând că „o poziție tranșantă a ONU în problema retragerii trupelor și armamentului rusesc din regiunea transnistreană, după ce anterior o poziție similară a formulat OSCE, va constitui acel punct de pornire într-un proces ce poate da rezultate reale”.

Cristina Pendea