Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Actuala guvernare practic nu mai are de ce se teme în Republica Moldova – opoziţia s-a „cuminţit”, valul protestatar din societate a scăzut, cea mai mare parte a presei e controlată de putere, iar o altă parte importantă a fost redusă la tăcere, toate organele represive din stat trag carul într-o singură direcţie (în cea dictată de guvernare), bani în buget sunt etc. S-ar părea că, în sfârşit, cei de la putere pot dormi liniştiţi şi pot să-şi facă interesele în linişte minimum un an şi jumătate sau doi. Dar nu este chiar aşa, căci un mare pericol (pentru actuala guvernare, dar şi pentru Moldova) a apărut la orizont. Şi acesta e unul de ordin extern.

După victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din SUA, dar mai ales după învestirea sa în funcţie, se observă anumite schimbări în poziţionarea internaţională a SUA. În primul rând, este evidentă îmbunătăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, iar tot mai mulţi experţi vorbesc despre frontul comun al acestor două mari puteri mondiale împotriva terorismului internaţional, în special împotriva organizaţiei teroriste Stat Islamic. În al doilea rând, noua administraţie de la Casa Albă tot mai mult înclină spre redimensionarea prezenţei sale internaţionale. SUA se retrage din Parteneriatul Trans-Pacific, vede o altă misiune a NATO decât cea actuală, nu mai priveşte prezenţa sa în Europa cu aceeaşi ochi ca şi acum, noul Preşedinte american a rechemat ambasadorii numiţi de predecesorul său, semn că şi la nivel de relaţii bilaterale cu anumite ţări vor fi schimbări etc. Într-un cuvânt, SUA se retrage în plan internaţional din unele zone în care a fost prezentă până acum, concentrând-se tot mai mult pe problemele sale interne.

După criza migranţilor, dar şi după Brexit, şi UE pare să se concentreze tot mai mult pe problemele sale interne, abandonând vizibil unele sfere de interese pe care le avea până acum. S-ar putea ca UE să devină şi mai preocupată de propriile probleme dacă Angela Merkel şi formaţiunea vor pierde în apropiatul scrutin din această ţară, iar în Franţa, în alegerile prezidenţiale, va învinge un candidat cu viziuni mai rezervate faţă de UE (lucru care e cât se poate de posibil). În acest caz, preocuparea de bază a UE va deveni să-şi păstreze unitatea, să-şi păstreze intacte rândurile, să reziste până la vremuri mai bune.

Pe fonul acestei stări de lucruri, situaţia actualei guvernări a Republicii Moldova este cât se poate de proastă. Nu e exclus că Rusia va profita de această situaţie şi va încerca să aducă Moldova totalmente în sfera sa de influenţă. Nu e un secret că actuala guvernare a rezistat până acum doar datorită sprijinului pe care l-a avut din exterior, inclusiv din partea SUA şi UE. Pe fonul situaţiei descrise mai sus, cel mai probabil, actuala guvernare nu mai poate miza (cel puţin nu în măsura în care miza până acum) pe sprijinul occidentalilor în cazul în care Rusia, care devine tot mai puternică în plan internaţional, îşi va concentra atenţia pe spaţiul ex-sovietic, inclusiv pe Moldova. Situaţia este cu atât mai complicată (pentru guvernare) cu cât Rusia are un aliat politic puternic în RM – Preşedintele Igor Dodon. Acum, acesta este încă „plăpând” şi ar pierde orice bătălie cu actuala guvernare, dar, dacă mizele vor creşte, şi el va fi „împins din spate” de Rusia, actuala guvernare nu va avea nici o şansă. Poate de asta Vlad Plahotniuc a decis să meargă pe ideea naţiunii civice moldoveneşti? Poate astfel el încearcă să se protejeze în faţa unei Rusii puternice, asupra căreia integrarea europeană a fostelor state sovietice acţionează ca şi culoarea roşie asupra unui taur? Poate de asta în ultimul timp în presă apar tot mai multe informaţii că guvernarea de la Chişinău încearcă să găsească punţi de legătură cu factorii de decizie de la Kremlin? Poate de asta tot mai multă lume vorbeşte despre o coordonare de poziţii între Preşedintele Dodon şi actuala guvernare? Poate nu Igor Dodon e cel ce beneficiază de protecţia guvernării, după cum spun unii, ci actuala guvernare încearcă să găsească un loc călduţ sub aripa Preşedintelui pro-rus, puterea căruia creşte odată cu puterea Rusiei?

Pe mine nu mă interesează soarta actualei guvernări, pentru că eu ţin minte cum a ajuns aceasta la putere în Moldova (pe căi departe de democraţie), ce a făcut în realitate cu climatul democratic din ţară, ce înseamnă pretinsa stabilitate adusă de această putere etc. Dar, totodată, nu mă îmbăt cu apă chioară şi înţeleg că pericolul despre care vorbeam mai sus nu este doar în adresa actualei guvernări, ci şi a Republicii Moldova ca stat. Suntem gata să acceptăm o eventuală înlăturare de la putere a actualului regim cu aşa preţ? Este o întrebare la care cred că fiecare dintre noi trebuie să-şi răspundă sie însuşi.

Igor Volniţchi