Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Noul Președinte al RM, Igor Dodon a lăsat să se înțeleagă că nu exclude că ar putea veni cu inițiativa organizării unui referendum național în problema extinderii competențelor șefului statului. Însă, dacă inițial se credea că aceasta a fost doar o reacție de moment a lui Igor Dodon la acțiunile guvernării îndreptate spre limitarea unor atribuții ale sale, o analiză mai profundă ne vorbește despre faptul că respectivul referendum ar putea fi unica șansă pentru noul șef al statului de a se menține pe culmile politicii moldovenești.

În primul rând, pe zi ce trece devine tot mai clar că Igor Dodon a nimerit întro situație, în care e impus să acționeze, altfel urmările vor fi dintre cele mai neplăcute pentru el. Devenind primul Președinte al RM ales în mod direct în ultimii 15 ani, Igor Dodon trebuie să facă față unor așteptări destul de mari din societatea moldovenească. Oamenii și-au dorit nu doar să aibă dreptul de a-și alege singuri Președintele, ci și ca acesta să devină un jucător politic important, care să le schimbe în bine viața. Dacă nu va reuși să facă față măcar parțial acestor așteptări, Igor Dodon va avea șanse minime la un nou mandat de Președinte peste patru ani, iar unica posibilitate pe care o are în acest este să ceară împuterniciri suplimentare. E evident că Parlamentul în actuala componență nu are cum să-i ofere aceste împuterniciri, deci rămâne varianta referendumului.

În al doilea rând, Igor Dodon trebuie să rupă cercul politic dincolo de frontierele căruia a fost ținut ultimul Președinte al Republicii Moldova. De facto, Nicolae Timofti a fost scos în sfara procesului decizional, dar și în afara câmpului politic al Republicii Moldova. Deoarece și-a făcut simțită prezența doar în rare cazuri, cu anii, oamenii s-au deprins cu gândul că Nicolae Timofti e o figură politică decorativă, de aceea, el niciodată nu a depășit rating-ul de 4%. Dacă nu vrea să ajungă în aceeași situație, Igor Dodon trebuie să acționeze. Lansarea inițiativei de organizare a acestui referendum va împărți societatea moldovenească în două tabere distincte, una dintre care va fi condusă de Igor Dodon. Astfel, el va rămânea pe culmile politicii moldovenești, va rămânea în continuare un jucător politic important, își va menține electoratul și rating-ul.

În al treilea rând, Igor Dodon e impus să acționeze și de intenția guvernării de a schimba sistemul electoral, despre care se vorbește tot mai mult în ultimul timp. Schimbarea sistemului electoral va fi, fără îndoială, o temă de interes major în societatea moldovenească. Pe fonul ei, noul Președinte al RM riscă să se piardă, să-și piardă identitatea politică. Alta ar fi însă situația dacă, în paralel cu această temă, ar exista și o a doua la fel de importantă – cea a referendumului. Iar această a doua temă l-ar scoate în prim plan deja pe Igor Dodon. Cu atât mai mult că preconizata modificare a sistemului electoral e în detrimentul socialiștilor, partid pe care Igor Dodon l-a condus până recent și de care este încă legat destul de puternic. Șansele socialiștilor ar fi însă reabilitate parțial de un eventual referendum inițiat de Igor Dodon.

Posibil că există și alte motive ce l-ar putea determina pe Igor Dodon să demareze respectivul referendum, dar și cele trei menționate mai sus sunt suficiente pentru ca el să reflecte profund la tema dată, iar cei interesați de fenomenul politic moldovenesc să abordeze problema respectivă din mai multe  puncte de vedere.

Dumitru Spătaru