În această săptămână, s-a anunţat despre un nou Acord dintre Republica Moldova şi FMI, în cadrul căruia, timp de trei ani, ţara noastră va primi circa 180 milioane de dolari SUA. La prima vedere, s-ar părea că, prin acest Acord, FMI salvează actuala guvernare. Or, după ce alegerile prezidenţiale au cam scos presiunea politică ce era asupra actualei guvernări, unica ce mai putea prezenta pericol pentru ea era o eventuală intrare a Moldovei în incapacitate de plată sau slăbirea capacităţii de plată a sistemului bugetar, ceea ce ar fi determinat o anumită presiune socială. Din acest punct de vedere ajutorul acordat de FMI înseamnă nu doar bani, ci şi deschiderea altor canale de finanţare şi aici se are în vedere atât suportul din partea altor organizaţii creditar-financiare şi donatoare internaţionale, cât şi eventuale noi investiţii, care ar însemna şi noi locuri de muncă, şi noi impozite la buget, şi creştere economică etc.

Dar, aceasta e partea frumoasă a medaliei, care e una în totalitate favorabilă actualei guvernări şi care ne duce la gândul că, întinzând o mână de ajutor Republicii Moldova, FMI, indirect, a salvat actuala guvernare. Or, aceasta îşi poate duce la bun sfârşit mandatul de peste doi ani pe care-l mai mare, în condiţii de stabilitate şi relativ confort bugetar-financiar. Cea de-a doua parte a medaliei (despre care nu se vorbeşte mai deloc) s-ar putea să nu fie chiar atât de frumoasă. Mai mult chiar, ar putea să implice anumite pericole pentru actuala guvernare. Astfel, nici Premierul Pavel Filip, nici Speakerul Andrian Candu, şi nici alţi oficiali nu s-au referit în termeni concreţi la condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească Moldova pentru a beneficia de suport financiar în cadrul noului Acord cu FMI. Oficialii vorbesc mai mult despre condiţiile ce au fost îndeplinite şi care au făcut posibil acest nou Acord, iar despre condiţiile „de viitor” vorbesc în termeni generali, cum ar fi: vom schimba cadrul juridic, vom preveni spălarea de bani, vom lupta cu corupția, vom preveni acțiuni de fraudare a BNM, a politicii bugetar-fiscale, vom îmbunătăţi guvernarea în sistemul bancar, vom implementa măsuri de restabilire a viabilității sectorului energetic etc. Aceste afirmaţii nu ne permit să evaluăm plenar impactul social al reformelor ce urmează a fi implementate şi care ar putea avea tangenţă directă cu stabilitatea în ţară şi cu durabilitatea guvernării.

Se ştie deja că FMI nu dă bani pur şi simplu, iar practica demonstrează că, de obicei, reformele condiţionate de FMI au un impact social destul de dur. Şi Moldova, dar şi multe alte ţări au trecut anterior prin astfel de perioade de implementare a reformelor solicitate de FMI şi oricine va consulta istoria nu chiar atât de îndepărtată a ţării noastre, îşi va aminti cât de periculoase sunt pentru orice guvernare reformele cerute de FMI. De multe ori, acestea s-au soldat cu proteste stradale, cu scăderi dramatice de rating, că căderi de guverne etc.

La această etapă, când încă nu cunoaştem în detalii ce condiţii urmează să îndeplinească Moldova în cadrul noului Acord cu FMI, putem constata că ajutorul prestigioasei instituţii internaţionale e ca o gură de aer pentru ţară, în general, şi pentru guvernare, în particular. Ulterior, însă, s-ar putea dovedi că această gură de aer a fost otrăvitoare. Cel puţin, pentru guvernarea actuală.

Dumitru Spătaru