Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

De obicei, nu comentez rezultatele sondajelor de opinie din Moldova, pentru că de cele mai dese ori credibilitatea lor e pusă la îndoială de politicieni, jurnalişti, diferiţi formatori de opinie. Dar nu cred că cineva poate pune la îndoială datele sondajelor efectuate de IRI (Institutul Republican Internaţional). De aceea, în rândurile de mai jos voi puncta unele concluzii, care, în opinia mea, se impun după ce au fost făcute publice datele celui mai recent sondaj al acestei organizaţii. 

Prima concluzie care se impune este că socialiştii pornesc cu prima şansă în următoarele alegeri parlamentare, având, conform sondajului, 32%. Chiar dacă şi-ar uni eforturile, PAS (15%), PDA (8%) şi PD (8%) nu ar acumula mai mult decât socialiştii. Unica provocare pentru socialişti acum este să obţină minimum jumătate din mandatele puse la bătaie în circumscripţiile uninominale şi, dacă vor face acest lucru, vor avea majoritate în mod sigur.

A doua concluzie este că PD, chiar şi fiind în plin război cu europenii şi cu Kremlinul, a reuşit totuşi să consolideze un nucleu de electorat, în baza căruia poate ridica o construcţie electorală robustă. Mai ales că PD pare a fi avantajat şi de alegerile în circumscripţiile uninominale. Dacă socialiştii nu obţin de sine stătător majoritatea, PD ar putea din nou juca un rol crucial în ecuaţia postelectorală.

A treia concluzie este că PDA creşte în preferinţele alegătorilor, iar PAS – descreşte. Deci, dacă trendul va continua, vom putea spune că avem o echilibrare în tabăra forţelor pro-europene, situaţia revenind la nivelul anului 2016 (înainte de prezidenţiale), când PAS şi PDA aveau cam aceeaşi pondere. O concluzie care se cere spusă în context e şi faptul că bazinul electoral comun al PAS şi PDA pare limitat – dacă creşte unul din partidele respective, nu înseamnă că creşte şi ponderea dreptei pro-europene în general – distribuirea are loc „pe interior”.

A patra concluzie este că, chiar dacă nu trec pragul electoral, astfel de formaţiuni ca: Partidul Comuniştilor, Partidul Şor, Partidul Nostru au o pondere oarecare, ceea ce, posibil, le va permite să aibă prezenţă în următorul Parlament (chiar dacă şi convenţională) pe seama deputaţilor ce-i vor promova în circumscripţii.

Desigur, pot fi făcute şi alte concluzii, dar, în opinia mea, acestea patru sunt cele mai importante şi chiar meritau să fie scoase în prim plan.

Dumitru Spătaru