Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Tatăl meu tot timpul a fost un om calm, căruia nu-i plăcea să înjure. Iar cea mai mare înjurătură pe care o mai scăpa uneori era: „Maiul măsii!”. Şi atunci când sufletul „îi cerea” să înjure, se uita atent în jur să se convingă că nu-l va auzi nimeni. Dar cu toate măsurile sale „de precauţie”, noi îl auzeam uneori cum îşi exprima indignarea: „Maiul măsii!”.

Copil fiind, îmi era incomod să întreb pe cei mari ce o fi însemnând acest „Mai al măsii”. Nici pe tata nu vroiam să-l întreb, în primul rând pentru că mă temeam că se va înfuria, iar în al doilea rând, pentru că aveam un respect oarecare faţă de faptul că, atunci când înjura, se uita atent în jur, având grijă să nu-l audă nimeni. De aceea, tot ce puteam face era să încerc să ghicesc care e originea înjurăturii lui. Un timp m-am gândit că are în vedere luna mai, de care, probabil, avea legate anumite amintiri neplăcute. Apoi, o bună perioadă de timp, m-am gândit că are în vedere barosul cu care lucra, fiind zidar (în locurile de unde sunt eu la baros i se mai spune şi mai). Aşa a şi trecut copilăria mea, fără a afla ce înseamnă „Maiul măsii!”. Iar când eram student, odată, venit acasă, mama a copt plăcinte, iar tata mi-a propus (pentru prima dată) un pahar cu vin. Am considerat acesta un semn că mă tratează deja ca pe un matur şi, amintindu-mi „dilema” copilăriei mele, l-am întrebat: Ce înseamnă Maiul măsii? A râs enigmatic şi mi-a spus: Oricum nu vei înţelege, dar cândva în viaţă o să ajungi şi tu să exclami: „Maiul măsii!” – atunci vei înţelege şi singur.

…Şi iată că a venit timpul să exclam şi eu: „Maiul măsii”. Această înjurătură, întipărită undeva în adâncul creierului meu, mi-a scăpat acum câteva zile. Discutam cu cineva despre alegerile anticipate ale Primarului capitalei, despre cât de pregătită este dreapta de aceste alegeri, despre decizia pe care ar putea-o lua PAS în raport cu respectivul scrutin şi în plină discuţie m-am auzit exclamând: „Maiul măsii!”. Mirarea interlocutorului meu, care mă auzea înjurând pentru prima dată, fu mare, dar şi mai mare îmi fu propria mirare, căci am înţeles că „m-au ajuns din urmă” vorbele pe care tata mi le-a spus cândva.

Întors acasă, m-am gândit mult la această expresie auzită în copilărie şi pe care am ajuns să o reproduc după atâtea decenii. Da, tata a avut dreptate – atunci oricum nu aş fi înţeles ce înseamnă ea, pentru că… pentru fiecare ea are propriul sens şi oricât nu ai încerca să îi explici cuiva ce ai în vedere, nu te va înţelege. Eu voi încerca totuşi să explic ce înseamnă ea acum pentru mine acum.

Mă uit cum Maia trage cât poate de timp cu anunţarea poziţiei privind alegerile anticipate ale Primarului capitalei, înţeleg că calcă pe aceeaşi greblă ca şi în prezidenţialele din 2016 (cacofonie intenţionată), conştientizez cât de mult se diminuează şansele dreptei pro-europene de a cuceri Primăria capitalei şi îmi vine să exclam: „Maiul măsii!”.

Simt cum cu fiecare clipă se apropie acel fatal (pentru noi, electoratul pro-european) 20 mai 2018 şi îmi vine să exclam din nou: „Maiul măsii!”.

Şi nici nu ştiu măcar pe cine să-mi fie ciudă mai mult: pe Maia sau pe Mai! Dar ce mai contează…

Maiul Măsii!

Dumitru Spătaru