Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

În cadrul unei analize politice, TRIBUNA examinează declaraţia Preşedintelui Igor Dodon că problema transnistreană ar putea fi soluţionată după 2018, dar şi argumentele invocate de şeful.

„Primul – Transnistria a devenit pentru Rusia un fel de geamantan fără mâner. Într-adevăr, aşa este, pentru că, în cele aproape trei decenii de pretinsă independenţă, Transnistria aşa şi nu a reuşit să devină un teritoriu „la autogestiune”. Regiunea continuă să fie dependentă de ajutorul financiar din Rusia, iar unele calcule arată că în acest scop Moscova a cheltuit sute de milioane de dolari. E un lux nepermis pentru Rusia, care are propriile probleme financiare, mai ales că Transnistria tot mai des dă impresia că e un sac fără fund. Din acest punct de vedere, într-adevăr, s-ar părea că Moscova ar putea să aibă interesul să scape de această povară, dar nu oricum, ci asigurându-i un anumit statut”, notează sursa.

Al doilea argument este că Rusia şi Occidentul, după o perioadă de confruntare acută, caută să ajungă la un compromis internaţional, iar acest compromis şi-ar putea găsi expresie în soluţionarea problemei transnistrene. „De ce anume aici? Pentru că Republica Moldova este la frontiera NATO şi UE (după aderarea României la aceste prestigioase organizaţii internaţionale) şi problema transnistreană, dat fiind specificul geografic şi geopolitic, capătă o importanţă mult mai mare decât oricare altă problemă teritorială sau oricare alt conflict îngheţat. De aceea, nu e exclus ca privirile Rusiei şi ale Occidentului, în procesul de căutare a compromisului, să se îndrepte anume spre ea”, se spune în materialul citat.

Notă: Versiunea integrală a analizei politice poate i accesată la acest link.

Cristina Pendea