Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

În aceste zile, în presă s-a strecurat o informaţie precum că în scurt timp va fi în sfârşit adoptată reforma Guvernului, care prevede reducerea numărului de ministere de la 16 până la 9, dar şi reducerea numărului de agenţii şi birouri ca unităţi ale administraţiei publice centrale. De fapt, era şi cazul ca lucrurile în această direcţie să se mişte, deoarece degrabă se va împlini un an (pe data de 29 aprilie) de când Premierul Pavel Filip a anunţat despre această reformă. Dar, indiferent că va fi făcută ea acum sau va mai dura ceva timp până când acest lucru se va întâmpla, este foarte important să vedem dacă în cadrul noii structuri a Guvernului se va regăsi şi un minister care se va ocupa în exclusivitate de problemele demografice.

De fapt, problema demografică este cea mai gravă problemă cu care se confruntă la moment Republica Moldova. Potrivit unor date statistice, zilnic din Republica Moldova pleacă pentru totdeauna 106 persoane, iar raportul dintre natalitate şi mortalitate se înrăutăţeşte constant. Un exerciţiu matematic elementar arată că lunar ţara e părăsită pentru totdeauna de circa 3 180 de persoane, anual – de 38 160 persoane. Peste 10 ani vom fi mai puţini cu 381,6 mii, peste 20 de ani – cu 763,2 mii, iar peste 30 de ani – cu 1 milion 144 mii. Dacă luăm în calcul datele oficiale care arătau că în 2014 noi deja aveam sub trei milioane populaţie, iar această cifră s-a mai redus în ultimii doi ani, putem deduce că în 30 de ani vom fi circa un milion şi jumătate. Dacă luăm în consideraţie şi faptul că numărul pensionarilor este de circa 700 mii şi că în următorii ani va creşte, iar numărul copiilor e de câteva sute de mii, putem deduce că peste 30 de ani în Moldova practic nu va mai rămânea populaţie activă, ce ar fi încadrată în câmpul muncii. Şi dacă mai luăm în calcul enormul aparat birocratic pe care-l avem, putem deduce că în 30 de ani vom fi ţara pensionarilor, copiilor rămaşi fără îngrijire părintească şi a funcţionarilor de diferit nivel. Credeţi că un o asemenea stat are viitor? Evident că nu are!

De aceea, revin la ceea ce scriam în debutul acestui material – Moldova are nevoie de un minister aparte ce se va ocupa de politicile demografice, ce ar aborda toate problemele conexe acestei probleme în complex, dar nu fragmentar. Astăzi, de aceste probleme se ocupă „câte oleacă” ba unele ministere, ba unele birouri, ba unele agenţii, dar nimeni nu o face la modul serios. Şi dacă nu vom înţelege gravitatea problemei şi necesitatea soluţionării ei, s-ar putea ca nimic să nu mai conteze. Căci, cu ce se va ocupa un guvern (fie el şi reformat) într-o ţară care nu va mai avea locuitori?

Dumitru Spătaru