Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Ex-deputatul Valeriu Saharneanu, unul din fruntaşii Partidului Liberal Reformator, într-o postare pe blogul său formulează mai multe întrebări incomode pentru ex-ministrul Apărării, Anatol Şalaru, care a decis să formeze un nou partid.

„De ce Anatol Șalaru vine să fragmenteze și mai tare dreapta politică națională pro-românească și pro-europeană prin crearea unui nou partid de model Plahotniuc, Filat, Ghimpu și nu încearcă asocierea la o formațiune deja existentă? De ce Anatol Șalaru, în tot acest spectacol bine regizat de despărțire de Ghimpu, a ocolit stăruitor să facă măcar o trimitere la criza partidului din 2013 și revendicările de reformare ale colegilor lui de atunci? În fine, de ce Anatol Șalaru evită contactele cu Partidul Liberal Reformator, partid format de foștii lui colegi din nevoia luptei anti-oligarhice, de cei care au dorit reformarea autentică a partidului, l-au văzut încă de atunci pe Ghimpu drept gropar al PL, al mișcării de eliberare națională și, în complicitate cu Plahotniuc, al vectorului european al Republicii Moldova?”, întreabă el.

Valeriu Saharneanu precizează că „întrebările puse în acest material nu înseamnă că PLR moare de dorul lui Anatol Șalaru și face presiune publică asupra lui să procedeze în conformitate cu vrerile noastre”. „Decizia de a proceda într-un fel sau altul este a lui Anatol Șalaru; doar că trebuie să ne convingem că ea este sinceră și urmărește interesul național așa cum se declară. În acest sens, PLR nu va declina o discuție în cazul în care ea va veni din partea lui, precum a anunțat. Avem însă și dreptul să punem lucrurile la îndoială”, notează Valeriu Saharneanu.

El susţine că, „în condițiile în care statul de drept a fost transformat în stat mafiot oligarhic, când opinia publică este pusă la index și se iau măsuri active pentru a pune pe ea monopol total, când europenismul, ca și unionismul, au fost subjugate intereselor Partidului Democrat, avem  nu doar dreptul, dar și obligația să ne punem întrebarea dacă Anatol Șalaru este sau nu unul dintre aceste proiecte politice, în cazul dat, „de unificare” a dreptei „răzlețite” în jurul și sub aripa acestui partid monstru”.

„Până la proba contrarie rămânem la această fază a presupunerilor, ca să nu ne pripim să ardem etapele”, mai scrie Valeriu Saharneanu.

Cristina Pendea