Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Lipsirea de cetăţenia RM a ex-Preşedintelui României, Traian Băsescu a fost tratată preponderent dintr-un singur punct de vedere – Igor Dodon şi-a îndeplinit una din promisiunile sale electorale şi s-a poziţionat încă o dată ca statalist şi oponent al unionismului. În realitate însă, pasul făcut de Igor Dodon are o conotaţie mult mai profundă şi care dă motiv să presupunem că e parte a unei strategii politice cu bătaie lungă.

Nu este un secret că Traian Băsescu era perceput ca un potenţial lider pentru curentul unionist din Republica Moldova, care, dacă e să credem unor estimări, e în continuă creştere, constituind la moment circa 20-22% din numărul total de cetăţeni cu drept de vot şi având un potenţial de creştere de până la 30% pe termen mediu şi până la 50% pe termen lung. Acest segment de electorat, într-un fel, este în derivă şi, în premieră absolută în cei 25 de ani de independenţă, nu e „ancorat” de careva partide sau lideri. Atâta timp cât electoratul respectiv nu are un centru de atracţie, nu are cum să se manifeste ca un tot întreg, ca o forţă în politica moldovenească. La moment, politica moldovenească, exponenţii segmentului de dreapta unionist nu par să aibă capacitatea de a furniza soluţii pentru consolidarea curentului unionist. Traian Băsescu era o soluţie reală pentru respectivul segment, de aceea mulţi cunoscători ai fenomenului politic şi vorbeau despre o posibilă lansare a sa în politica moldovenească şi despre rolul pe care îl putea juca în alegerile parlamentare următoare, fie că ar fi fost anticipate, fie ordinare.

Nu ştiu dacă a făcut-o intenţionat sau neintenţionat, dar, prin lipsirea lui Traian Băsescu de cetăţenia RM, Igor Dodon a „decapitat” cu anticipare curentul unionist, a lichidat un pericol ce se prefigura pentru el, pentru partidul pe care l-a condus până nu demult şi chiar pentru actuala guvernare, care pretinde că e una pro-europeană şi pentru care apariţia încă a unui jucător serios pe dreapta eşichierului politic este un lucru nedorit.

Acum, segmentul unionist trebuie să identifice alte soluţii pentru a se manifesta ca un tot întreg şi pentru a putea pretinde că are un cuvânt greu de spus la următoarele alegeri parlamentare. Deocamdată, putem constata că scorul e de 1 la 0 în favoarea lui Igor Dodon, în favoarea stângii şi a forţelor de centru sau chiar a celor de centru-dreapta din Moldova. Va reuşi curentul unionist să se revanşeze? Nu ştiu. Vom vedea…

Igor Volniţchi