Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Ieri, Parlamentul a votat pentru încetarea mandatului de deputat al ex-liderului PLDM, Vlad Filat. Deputaţii (acei care votat) au făcut abstracţie în totalitate de faptul că decizia privind condamnarea lui Vlad Filat (cel puţin, din punct de vedere teoretic) încă ar putea fi revăzută de Curtea Supremă de Justiţie, după cum au făcut abstracţie şi de faptul că fostul Premier şi-a primit mandatul nu de la politicieni sau de la careva instituţii de stat, ci de la cetăţeni, în cadrul unor alegeri recunoscute drept libere de observatorii naţionali şi internaţionali, dar şi de organele abilitate ale statului.

Nu ştiu ce impresie v-a lăsat vouă votul Parlamentului în această chestiune, dar mie mi s-a părut că e vorba de o răzbunare. Şi nu de o răzbunare oarecare, ci de una josnică. Or, nu ştiu cât de mult trebuie să urăşti un om ca să-i faci atâta rău, ştiind că e supus tratamentelor inumane şi degradante, că nu are nici cea mai mică posibilitate de a se apăra şi că e în totalitate la cheremul temnicerilor săi (şi aici nu mă refer la angajaţii Departamentului Instituţii Penitenciare).

Am observat şi anterior multe elemente de ură şi răzbunare, aplicate în cazul lui Vlad Filat. De ce era nevoie să-i fie retras „Ordinul Republicii”? Dacă e să admitem că Vlad Filat nu-l merită, oare alţii, care l-au primit odată cu el, îl merită mai mult? De ce era nevoie să-i fie confiscată averea şi să fie lăsat sărac lipit pământului, dacă s-a dovedit că martorii care se spunea că i-ar fi transmis fabuloase sume nici cu spatele nu ştiau de Vlad Filat şi de Moldova, în genere? Ca să nu mai amintim aici cum cele 260 milioane, pe care chipurile le-ar fi primit Vlad Filat, s-au redus, pe parcursul procesului, la 20 şi ceva, iar dacă s-ar mai „săpa” puţin s-ar vedea, probabil, că nici acestea nu au fost. Deci, e logic să spunem că averea lui Vlad Filat a fost confiscată din răzbunare. De ce era nevoie ca Vlad Filat să fie ţinut în carceră cu şobolani, „plimbat” prin celule în care au fost puţin mai înainte bolnavi de tuberculoză (cel puţin, astfel de informaţii au apărut în spaţiul public în repetate rânduri)? Oare nu e clar că toate aceste acţiuni au avut la bază o ură nebună şi o dorinţă de răzbunare la fel de nebună?!

În lumina celor menţionate, sunt ferm convins că şi gestul de ieri al Parlamentului, prin care lui Vlad Filat i-a fost retras mandatul de deputat, a fost  nimic altceva decât ură şi răzbunare. Admit că nu toţi deputaţii care au votat pentru încetarea mandatului lui Vlad Filat au avut sentimentele respective, dar, la sigur, procesul a pornit anume de la ură şi de la dorinţa de răzbunare.

Astăzi, Vlad Filat e un biet om, de care-şi şterg picioarele şi duşmanii săi de cândva, şi mulţi dintre acei pe care el i-a ajutat în viaţă, le-a oferit perspective. Chiar dacă a greşit undeva sau a comis careva fapte condamnabile, este absolut evident că nu merită tratamentul la care este supus. În situaţia în care este, oamenilor normali Vlad Filat le poate provoca doar milă, compasiune. Nu ştiu cine şi cât de mult trebuie să-l urască ca să-l umilească în continuare, să-şi şteargă periodic picioarele de el în public, ştiind că e total lipsit de posibilitatea de a se apăra şi că a fost batjocorit cu mult peste limitele pe care poate să le perceapă creierul unui om normal.

Şi dacă batjocora oricum continuă, suntem în drept să ne întrebăm: Ce va urma? Va fi Vlad Filat împuşcat în Piaţa Marii Adunări Naţionale? Nu e o întrebare ruptă de realitate, căci, după cum acţionează unele instituţii ale statului, nu m-ar mira dacă mâne şi pedeapsa cu moartea ar fi reintrodusă prin lege. Cu titlu de excepţie…. Pentru Vlad Filat…

Igor Volniţchi