Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Isteria care a cuprins întreaga lume, cunoscută sub denumirea de „Provocarea manechinului” (toți participanții la acțiune încremenesc la un moment dat și încearcă să stea nemișcați cât mai mult timp, indiferent de cât de incomodă este poza în care au fost surprinși), deocamdată i-a lăsat reci pe politicienii din Moldova. Dacă anterior ei reacționau la campaniile cu impact mondial, acum nu se grăbesc să o facă, din motive numai de ei știute. În aceste condiții, am încercat să-mi închipui cum ar fi surprinși politicienii din Moldova dacă ar participa toți deodată la o asemenea acțiune.

Președintele ales, Igor Dodon, probabil ar fi surprins cu Constituția în mâini, deschisă la capitolul „Prerogativele șefului statului”, cugetând asupra lucrurilor pe care le poate face și a celor pe care nu le poate face în noua funcție.

Premierul Pavel Filip ar fi fost probabil surprins făcând calcule cum să împartă banii de la vamă, fisc, dar și cei de la FMI pentru a face față tuturor necesităților ce există.

Speakerul Andrian Candu probabil ar fi surprins cu agenda de lucru a Parlamentului în față, încercând să înțeleagă dacă Legislativul va reuși să adopte toate legile incluse în aceasta până la Anul Nou.

Maia Sandu și Andrei Năstase ar fi probabil surprinși la sfat cu juriștii lor, în încercarea de a găsi argumente convingătoare că alegerile prezidențiale au fost fraudate și că scrutinul ar trebui repetat.

Renato Usatâi, probabil, ar fi surprins ascultând noi înregistrări audio, care, odată făcute publice, l-ar compromite pe Vlad Plahotniuc și ar declanșa revolte populare.

Iurie Leancă, probabil, ar fi surprins făcând calcule politice și electorale, care i-ar permite partidului său să iasă din groapa de imagine în care se află.

Vlad Plahotniuc, probabil, ar fi surprins făcând totalurile campaniei de reformare a clasei politice autohtone și cugetând asupra urmărilor pe care le-ar putea avea aceasta.

Nicolae Timofti, probabil, ar fi surprins lucrând la primul capitol al memoriilor sale, care i-ar permite să rămână în istorie așa cum a fost, dar nu cum vorbesc despre el anumiți lideri politici.

Pun punct aici, dar nu înainte de a vă invita pe fiecare dintre voi să dați frâu liber fanteziei și să vă închipuiți alte ipostaze în care ar putea fi surprinși politicienii din Moldova.

Și o precizare importantă: intenționat i-am descris pe politicienii noștri doar în ipostaze pozitive, favorabile lor.

Pentru că eu încă încerc să cred că actuala clasă politică nu e pierdută cu totul și mai poate reveni, demonstrând întregii societăți că e posibil să pună interesul cetățenilor mai presus decât cel personal.

Dumitru Spătaru