Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Nu am crezut niciodată că aş putea să-i iau apărarea Premierului Filip. Cu atât mai mult că nu o dată am criticat (şi destul de vehement) acţiunile Guvernului pe care-l conduce. Dar, urmărind polemica, schimbul de replici şi luările de atitudine vizavi de preconizata reformă a sistemului de pensii, mă văd nevoit să revin la această temă, la care am mai scris şi anterior.

Voi începe prin a spune că sunt ferm convins că reforma sistemului de pensii e cea mai necesară reformă de care are nevoie Republica Moldova. Dacă e să lăsăm neschimbată starea de lucruri în acest domeniu, în scurt timp pensionarii noştri vor ajunge să moară de foame, deoarece vântul va sufla prin conturile Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Nu doar Premierul Filip şi doar nu actuala guvernare sunt vinovaţi de această situaţie. Or, ea s-a creat de-a lungul a mai bine de 25 de ani de independenţă şi responsabilitatea revine tuturor celor care au fost la guvernare în Republica Moldova în această perioadă.

O cauză de ce sistemul de protecţie socială e pe brânci e că în anii de independenţă Moldova a ajuns pe unul din ultimele locuri în Europa la capitolul rata fertilităţii. În timp ce numărul de pensionari creşte, numărul celor ce ar trebui să le achite pensia, prin defalcările făcute în Fondul Social, descreşte dramatic.

O altă cauză este exodul masiv de populaţie care a fost o problemă permanentă a Republicii Moldova şi mai e şi acum (potrivit unor statistici, circa 106 persoane părăsesc Moldova zilnic pentru totdeauna). Deci, şi acei care se nasc şi ajung la o vârstă la care ar trebui să muncească şi să contribuie la „aprovizionarea” sistemului de pensii, pleacă pentru totdeauna de aici. Apropo, la capitolul exod al populaţiei (în procente), Moldova e pe unul din primele locuri în lume.

O altă cauză este descreşterea continuă a ratei de ocupare a forţei de muncă. Numai în ultimii zece ani aceasta a descrescut cu circa 15%. Deci, şi acei care nu pleacă peste hotare, dar rămân aici, tot nu pot contribui la „aprovizionarea” Fondului Social, deoarece nu au de lucru şi aceasta e o consecinţă a guvernărilor proaste de nu de azi sau de ieri, ci de decenii.

O altă cauză este că nici una din fostele guvernări, dat nici actuala nu poate lupta eficient cu fenomenul achitării salariilor „în plic”, ceea ce este o lovitură destul de dură pentru sistemul de protecţie socială a populaţiei, or defalcările în Fondul Social se fac în procente din salariul oficial.

Moldova îmbătrâneşte rapid, satele rămân pustii, rata de natalitate este una foarte scăzută, numărul pensionarilor creşte în proporţie astronomică, inclusiv ca urmare a diferitor facilităţi în ceea ce ţine de pensionare etc. Dacă lucrurile rămân neschimbate, în scurt timp vom avea foarte mulţi pensionari, dar nu va avea cine să le plătească pensia. Oamenii pur şi simplu vor muri de foame. Suntem în pragul unei catastrofe sociale şi aici mai puţin contează dacă actuala guvernare a înţeles acest lucru singură şi încearcă să întreprindă anumite acţiuni sau ne impune FMI-ul, care uneori dă impresia că înţelege mai bine decât noi care e situaţia reală din ţară.

Şi eu mi-aş dori ca oamenii să iasă mai repede la pensie şi să primească o pensie care să le asigure un trai decent. Dar, în condiţiile actuale, acest lucru nu e posibil. De aceea, trebuie să acceptăm această reformă dureroasă şi să apreciem că Premierul are curajul necesar să şi-o asume. Dacă Pavel Filip era lider de partid sau locomotivă a vre-unui partid, probabil nici de această dată Executivul nu şi-ar fi asumat o reformă atât de sensibilă. Dar aşa, avem un Premier care nu are ce pierde (din punct de vedere politic, desigur) şi aceasta-i dezleagă mâinile să facă un lucru bun pentru ţară.

Eu înţeleg partidele care-l critică – ele încearcă să-şi facă capital politic pe o problemă destul de sensibilă. Dar sunt sigur că peste câţiva ani aceste partide îi vor fi recunoscătoare Premierului Filip pentru că, implementând această reformă, le-a scutit de bătăi de cap în viitor. Or, ele pretind că vor să vină la putere, de aceea putem spune că acum Premierul Pavel Filip inclusiv uşurează misiunea pe care o vor avea cei care-l critică acum când vor ajunge la guvernare.

De aceea şi zic că Premierul Filip trebuie lăsat să-şi facă treabă, iar noi îi vom mulţumi pe urmă. Dacă nu cu voce tare, atunci cel puţin în gând.

Igor Volniţchi