Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

În orice campanie electorală, pe lîngă surprize și succese incontestabile, se înregistrează și eșecuri usturătoare. Deoarece sîntem în ajunul unei noi campanii electorale, TRIBUNA a decis să vă propună un clasament convențional al celor mai răsunătoare eșecuri din istoria politică a statului independent Republica Moldova.

1). Eșecul PRCM, PD și PFD în alegerile parlamentare anticipate din 2001

Este cel mai răsunător eșec politic din istoria modernă a Republicii Moldova. După aproape trei ani de guvernare în comun, nici unul dintre cele trei partide nu a depășit bariera electorală, iar la putere, pentru mai bine de opt ani, au venit comuniștii. Acest eșec a determinat ulterior reformarea din temelii a taberei democratice din politica moldovenească.

2). Eșecul agrarienilor în alegerile parlamentare din 1998

Partidul Democrat Agrar din Moldova a condus țara din 1994 pînă în 1998, avînd o putere absolută. Însă, ca urmare a sciziunilor ce au avut loc în acest partid, dar și ca urmare a celor patru ani de guvernare dezastruoasă, la alegerile din 1998, această formațiune nu a fost în stare să depășească bariera electorală.

3). Eșecul lui Mircea Snegur în turul doi al alegerilor prezidențiale din 1996

Deși în primul tur al acelui scrutin, Mircea Snegur îl lăsase cu mult în urmă pe principalul său oponent, Petru Lucinschi, acumulînd 38,75% din voturi (Petru Lucinschi – doar 27,66%), în turul doi a suferit o înfrîngere usturătoare, acumulînd sub 46% din voturile alegătorilor, iar rezultatul acelor alegeri a fost o surpriză totală pentru o bună parte din populație.

4). Eșecul creștin-democraților în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009

Pînă în 2009, creștin-democrații fuseseră unicul partid din Moldova care avuse reprezentanți în toate parlamentele de după proclamarea independenței. De asemenea, era unicul partid care se putea mîndri cu un electorat stabil – de circa 10%, pe care nimeni și nimic nu îl putea destabiliza. Însă, votul pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de Președinte în 2005 a fost fatal creștin-democraților, care în alegerile din 5 aprilie 2009 au rămas în afara Parlamentului.

5). Eșecul lui Igor Dodon în alegerile Primarului capitalei din 2011

În 2011, Igor Dodon a candidat la funcția de Primar al capitalei, fiind considerat de multă lume favorit, după ce numărul nemulțumiților de guvernarea locală a lui Dorin Chirtoacă din 2007 pînă în 2011 crescuse considerabil. Însă, votul din suburbii i-a jucat festa lui Igor Dodon, care a pierdut printre degete funcția de Primar al capitalei pe ultima sută de metri a campaniei.

6). Eșecul echipei foștilor premieri Dumitru Braghiș și Vasile Tarlev în alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009

În alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, Partidul Social-Democrat, condus de ex-Premierul Dumitru Braghiș, și Uniunea Centristă din Moldova, condusă de ex-Premierul Vasile Tarlev, au făcut un bloc electoral comun, care era creditat de unii analiști cu șanse de a deveni o forță în politica moldovenească. Dar acel bloc nu a fost în stare să depășească bariera electorală.

7). Eșecul AMN din alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010

Din 2003 pînă în 2009, Alianța „Moldova Noastră” a fost considerată principala forță de opoziție a țării și practic unica alternativă reală guvernării comuniste. Dar, în 2009, după două rezultate electorale slabe (la 5 aprilie și la 29 iulie), AMN a intrat în declin, iar în alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, în genere, nu a putut trece în Parlament.

8). Eșecul PRCM în alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014

Din 1998 pînă în 2014, PCRM a figurat constant pe primul loc în preferințele alegătorilor din Moldova, indiferent că a fost la putere sau în opoziție. Dar în alegerile din 30 noiembrie 2014 a pierdut această postură, trecînd pe locul trei (după socialiști și liberal-democrați). După aceasta, declinul PCRM a devenit și mai evident, formațiunea coborînd permanent în preferințele alegătorilor.

9). Eșecul UCM în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009

Înainte de alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, ex-Premierul Vasile Tarlev a preluat conducerea Uniunii Centriste din Moldova. Astfel, acest partid a intrat automat în atenția analiștilor politici, dat fiind faptul că Vasile Tarlev, în cei șapte ani cît a fost Premier, se plasa constant printre cei mai influenți politicieni din Moldova. Însă, scrutinul din 5 aprilie 2009 a fost o dezamăgire pentru echipa sa, UCM rămînînd în afara Parlamentului.

10). Eșecul lui Veaceslav Iordan în alegerile Primarului capitalei din 2007

Veaceslav Iordan a fost Primar interimar al capitalei înainte de alegerile din 2007 și reușise să concentreze în mîinile sale importante resurse administrative. În plus, avea susținerea totală a partidului de guvernare, care-i pusese la dispoziție resurse financiare și media semnificative. De aceea, mulți îl vedeau deja Primar al capitalei, dar el a furnizat o mare dezamăgire pentru susținătorii săi, pierzînd bătălia cu Dorin Chirtoacă.

Notă: Topul a fost republicat din data de 4 septembrie 2016.