Sorry, this entry is only available in Romanian and Russian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in this site default language. You may click one of the links to switch the site language to another available language.

Puterea, dacă nu e abordată corect şi nu e administrată cu multă înţelepciune, devine o boală, care te macină într-una, generând în paralel o mulţime de fobii, determinându-te la acţiuni care deseori pot fi caracterizate doar în termeni medicali, şi care, în final, te omoară. E o constatare tristă, dar care, cu mici excepţii, e valabilă pentru majoritatea celor ce au condus Moldova, inclusiv cei care o conduc şi acum.

În aceste zile, întreaga lume a fost cu ochii pe Italia şi pe Franţa, ţări cu democraţii funcţionale şi cu politicieni responsabili, care ştiu ce înseamnă nu doar beneficiile şi oportunităţile oferite de putere, ci şi riscurile la care te expui dacă nu o abordezi corect. Matteo Renzi, Premierul Italiei, a declanşat un referendum constituţional, cerând împuterniciri suplimentare pentru şeful Executivului şi reducerea numărului de senatori, dar şi reducerea împuternicirilor Legislativului din ţara sa. Când referendumului a dat alt rezultat decât cel aşteptat de Premier, Matteo Renzi şi-a depus demisia. A mai rămas pentru ceva timp în funcţie doar pentru a nu afecta procesul de adoptare a bugetului ţării sale, după care va pleca. Un politician corect cu alegătorii şi cu sine însuşi, care ştie să-şi asume consecinţele acţiunilor sale şi pentru care susţinerea populară nu e doar o noţiune frumoasă, ci o mare valoare.

Manuel Valls, Premierul Franţei, a demisionat pentru că a decis să candideze la funcţia de Preşedinte al acestei ţări. Nu s-a degrevat din funcţie, nu şi-a suspendat activitatea ca Premier, nu a încercat să găsească alte formule pentru a se eschiva şi a-şi păstra fotoliul de şef al Executivului „pentru orice eventualitate”, ci a demisionat. Un politician corect cu alegătorii şi cu sine însuşi şi pentru care politica e o îndeletnicire bazată pe sinceritate, dar nu o „combinaţie” care trebuie să-ţi asigure beneficii cu orice preţ.

Ceva mai înainte, un bun exemplu de corectitudine politică l-a oferit şi David Cameron, ex-Premierul Marii Britanii. După ce ţara sa a votat pentru ieşirea din componenţa Uniunii Europene, el, aşa cum a promis, şi-a depus demisia. Un politician corect cu propriii alegători şi cu sine însuşi.

Trei politicieni de talie mondială, cunoscuţi în întreaga lume, au demonstrat în ultimele luni ce înseamnă politică corectă în state cu democraţii funcţionale. O lume întreaga îşi exprimă admiraţia pentru că respectivii politicieni au dat adevărate lecţii de demnitate şi corectitudine politică, numai noi, moldovenii, ne facem că nu vedem nimic. Câte exemple de demnitare şi corectitudine politică au oferit societăţii politicienii din Moldova în anii de independenţă? Prea puţine ca să nu zic deloc. Am avut noi situaţii în care se cereau demisii de onoare? O mulţime! Am avut situaţii în care oamenii, văzând că politicienii noştri sunt groşi de obraz, le arătau singuri uşa? O mulţime. A urmat ceva? Nimic! Şi ştiţi de ce? Pentru că politicienii noştri nu fac politică corectă, cum se face în ţările democratice, nu fac politică axată pe interesele ţării şi ale poporului. Pentru politicienii noştri politica, în general, şi puterea, în particular, a devenit deja o boală, iar diagnosticul nu sună deloc îmbucurător pentru ei. Care e acesta, cred că ştiţi şi singuri.

Igor Volniţchi