Chiar dacă campania electorală încă nu a început oficial, pretendenţii la funcţia de Preşedinte se străduiesc să se poziţioneze cît mai bine, pentru a obţine un rezultat bun. Unii fac pentru aceasta mişcări reuşite, alţii – mai puţin reuşite. În acest clasament convenţional ne vom referi la acele mişcări ale pretendenţilor la funcţia de şef al statului, care, în opinia membrilor redacţiei noastre, sînt reuşite.

1). Decizia lui Dumitru Ciubaşenco de a se plia pe aşteptarea a circa 80% din alegători

Sondajele de opinie arată că peste 80% din populaţia ţării îşi doreşte alegeri parlamentare anticipate. Dumitru Ciubaşenco merge cu o singură promisiune în alegerile prezidenţiale – de a dizolva Parlamentul şi de a numi data alegerilor parlamentare anticipate. Aceasta ar putea să-i aducă simpatia şi voturile unei importante părţi a electoratului.

2). Decizia lui Igor Dodon de a colecta circa 500 mii de semnături

Cuiva i se poate părea lipsită de logică intenţia susţinătorilor lui Igor Dodon de a colecta 500 mii de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot în susţinerea sa, pe cînd, pentru înscrierea în cursa electorală, sînt suficiente 15 mii de semnături. Dar, în realitate, aceasta e o mişcare tactică bună. În primul rînd, Igor Dodon va demonstra astfel că are o largă susţinere în societate, ceea ce ar putea influenţa voturile alegătorilor indecişi, iar în al doilea rînd el pregăteşte de pe acum societatea, din punct de vedere moral, de o eventuală victorie a sa în alegeri.

3). Decizia lui Andrei Năstase de a-l provoca la un „duel electoral” pe Vlad Plahotniuc

Pentru mulţi alegători, numele lui Vlad Plahotniuc este sinonim cu puterea. Provocîndu-l la „un duel electoral”, Andrei Năstase accentuează că el este alternativa puterii. Indiferent de reacţia lui Vlad Plahotniuc, Andrei Năstase nu are cum să iasă în pierdere de pe urma acestei mişcări.

4). Decizia lui Mihai Ghimpu de a merge strict cu mesajul unionist

Spre deosebire de alte scrutine, liberalii nu au mai pus accentul pe integrare europeană, pe necesitatea aderării RM la NATO, pe necesitatea de a continua transformările începute în 2009, ci pe unirea cu România. Mihai Ghimpu şi echipa sa au intuit bine că, pe fonul creşterii euro-scepticismului şi înlocuirii treptate a acestuia cu opţiunea unionistă, o astfel de poziţionare poate aduce cîştiguri electorale substanţiale.

5). Campania PDM „Caravana Europeană”

Prin această campanie, PDM a făcut un pas serios spre polarizarea societăţii pe principiul: adepţi ai integrării europene şi oponenţi ai acesteia. La moment, PDM este pilonul de bază al coaliţiei de guvernare, care se declară pro-europeană. Dacă va reuşi să polarizeze societatea după principiul menţionat mai sus, candidatul PDM în prezidenţiale va înregistra un scor electoral bun.

6). Apelul lui Andrei Năstase către structurile europene privind o anchetă în cazul său

Înţelergînd că nu poate face faţă de unul singur atacurilor mediatice împotriva sa, prin care se încearcă a demonstra că ar avea careva atribuţii la devalizarea BEM, Andrei Năstase a cerut structurilor europene să demareze o anchetă în acest sens, pentru a-i dovedi neimplicarea. Indiferent de reacţia structurilor europene, prin acest apel, Andrei Năstase deja a reuşit să reducă mult din presiunea atacurilor mediatice menţionate mai sus.

7). Poziţia PN în raport cu decizia de majorare a tarifului la energia termică

„Partidul Nostru” a jucat destul de abil pe decizia de majorare a tarifului la energia termică, demonstrînd că aceasta ar avea nu doar conotaţii social-economice, ci şi politice, unul din scopurile urmărite fiind determinarea unui important segment social să părăsească ţara, acesta prezentînd pericole pentru putere prin prisma unor eventuale proteste. O asemenea mişcare poate nu doar să sporească nemulţumirea oamenilor faţă de guvernare, ci şi să aducă noi susţinători PN.

8). Decizia PSRM de a realiza filmuleţe ce scot în evidenţă „faţa umană” a lui Igor Dodon

În lupta politică, care uneori e destul de dură, politicienii uită cu desăvîrşire că oamenii vor să le vadă nu doar calităţile de luptători, ci şi „faţa umană”. Spre deosebire de alte tabere politice, socialiştii sînt destul de atenţi la acest aspect. În actuala campanie electorală ei vin cu cîteva filmuleţe care arată „faţa umană” a lui Igor Dodon, ceea ce poate avea un rol important în preconizatul scrutin.

9). Decizia PCRM de a boicota alegerile prezidenţiale

PCRM este departe de forma sa politică de altă dată şi, dacă ar fi participat la alegerile prezidenţiale, rezultatul candidatului său doar ar fi demonstrat declinul acestui partid. Aceasta ar fi putut fi o lovitură serioasă pentru comunişti şi în perspectiva următoarelor alegeri parlamentare. De aceea, decizia de a boicota alegerile prezidenţiale este poate cea mai bună soluţie pe care o putea identifica PCRM în situaţia în care este acum.

10). Decizia Mişcării „Ravnopravie” de a înainta „un candidat din popor”

Mişcarea „Ravnopravie” a „atacat” concomitent două puncte sensibile din politica moldovenească: 1) a înaintat la funcţia de Preşedinte o femeie, lucru ce ar putea fi apreciat de cei care promovează principiul egalităţii de gen şi pledează pentru sporirea prezenţei femeilor în politică; 2) a înaintat „un candidat din popor”, care nu a avut de a face cu politica pînă acum. Aceste mişcări ar putea aduce un rezultat electoral relativ bun pentru respectivul partid şi pentru candidatul său.